Vă sunt datoare cu o întâmplare haioasă de acum câteva zile, aşa că profit de pauza de la lucru şi v-o scriu repede. Pe când mă întorceam sâmbătă de la Cluj, cu trenul, am avut parte de zâmbetele şi sărutările pe obraz ale unui băieţel de vreo 6-7 anişori, care mi-a făcut curte, deşi nu ne puteam înţelege deloc, fiindcă el vorbea ungureşte, iar eu româneşte :)). Totul a început după vreo două ore de călătorie, când vagonul s-a mai eliberat, iar copilaşul a început să-l cutreiere, fiind lăsat de părinţii care aveau scaune în capătul celălalt al vagonului, faţă de mine. Astfel, după ce a făcut vreo două ture fără să mă bage în seamă, la un moment dat, băiatul a venit la scaunul meu şi mi-a făcut semn cu mâna că mă pupă, după care mi-a zis "pa", în ungureşte, şi a fugit la părinţi, râzând. L-am auzit povestindu-le ceva, fără să înţeleg ce (după cum spuneam, nu înţeleg mai nimic din maghiară). După ce a făcut aşa de vreo câteva ori, a profitat de faptul că vorbeam la telefon şi a venit spre mine, cu intenţia să mă pupe cu adevărat, pe gură. Uimită şi neştiind cum să-l dau la o parte finuţ, că doar era copil, am reuşit în cele din urmă să-l resping, aşa că a reluat tactica dinainte. După ce am terminat de vorbit la telefon, mi-am amintit că aveam la mine o napolitană ambalată, aşa că i-am dat-o la următoarea "vizită", făcându-l vizibil fericit, întrucât iar a încercat să mă sărute. De această dată, nu m-a mai speriat, aşa că i-am arătat că poate să-mi dea pupici pe obraji :p. Bucuros, s-a întors la părinţi, le-a povestit iar ceva, apoi s-a întors şi mi-a spus un cuvânt, pe care l-am interpretat drept "multumesc", apoi, după încă o tură de vagon, s-a cuminţit.
Dar, pentru a-mi arăta că nu m-a uitat, când ne-am apropiat de Miercurea Ciuc, a venit la scaunul meu, incaltat cu sandale rosii îmbrăcat cu hăiţa de iarnă, cu căciuliţă şi având un ghiozdănel pe umeri şi şi-a luat rămas-bun de la mine, după care el a coborât, iar eu am venit mai departe spre Braşov, fără a avea parte de alţi peţitori :).
Sincer, m-a bucurat atenţia pe care mi-a dat-o, dar pe de altă parte, fiindcă nu mă descurc prea bine cu copiii, iar cu el nici măcar nu vorbeam aceeaşi limbă, m-a băgat foarte tare în încurcătură :))).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu