Week-end-ul ăsta a venit fosta mea colegă de facultate, Oana, la mine, în Braşov, ocazie cu care am povestit până târziu în noapte. Am mai scris pe blog că unul dintre cele mai bune lucruri care mi s-au întâmplat în timpul facultăţii a fost că mi-am făcut trei prietene extrem de bune: pe Oana, pe Cori şi pe Anca (ordinea este întâmplătoare).
Toate cele trei au rămas în Bucureşti la terminarea facultăţii, Cori pentru că este de acolo, Anca pentru că spunea că nu are ce să facă în Vâlcea -de unde este, iar Oana a dat mai departe la master în Bucureşti şi, între timp, s-a şi angajat acolo. Aşadar, eu nu mai am posibilitatea să le văd, decât o dată la nu ştiu cât timp...
Revenind, vineri seară am fost după ea la gară, ocazie cu care mi-am amintit de droaia de ţigani care îşi duce veacul pe acolo. Mi s-au părut de-a dreptul sinistre minutele de aşteptare, dar senzaţia a trecut de îndată ce mi-am văzut prietena zâmbind spre mine. Trecuse mai bine de un an de la ultima întâlnire. Mi s-a părut totuşi că prietenia noastră este mai trainică chiar decât în timpul facultăţii. Am stat la poveşti până la 4 dimineaţa. A fost prima dată după mult timp când orele nopţii s-au scurs pe ne-simţite, datorită poveştilor. Am adormit greu, Oana ştiind de ce. A doua zi m-am trezit devreme, cu acelaşi amestec de supărare şi bucurie. În fapt, tot week-end-ul a fost în acest ton. Mi-am amintit, pentru a nu ştiu câta oară, că degeaba ne plănuim anumite momente din viaţă, degeaba credem că vor fi perfecte, pentru că ele se pot transforma brusc în opusul visurilor noastre. În orice caz, orele în care am stat pur şi simplu şi ne-am povestit bunele şi relele au fost grozave şi sper să le repetăm. Mi-aş dori ca data viitoare să fim în gaşcă completă, să ieşim în cupluri undeva, la o căbănuţă, pensiune, să facem foc de tabără şi să ne aşezăm lângă căldură, unde să ne povestim până în toiul nopţii... Cu imaginea asta perfectă închei post-ul ăsta, dorindu-vă un început de săptămână frumos!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu