luni, 29 august 2011
Câteva poze făcute cu Oana
În postarea anterioară am scris despre vizita Oanei la Braşov, dar fiindcă eram la serviciu, nu puteam să vă arăt şi poze cu noi, aşa că am lăsat pe altădată. Acum, că mai am puţină energie până să mă bag la somnic, m-am decis să pun cele două fotografii pe care vroiam să vi le arăt. Ca de obicei, eu arăt groaznic şi-mi vine să mă uit cu ochii închişi (de parca s-ar putea :)))), dar sunt amintiri, aşa că le împărăşesc cu voi (în alb este prietena mea, în negru, eu):
În a doua poză apare alături de noi o fostă colegă de liceu de-a Oanei.
duminică, 28 august 2011
Reîntâlnire cu Oana
Week-end-ul ăsta a venit fosta mea colegă de facultate, Oana, la mine, în Braşov, ocazie cu care am povestit până târziu în noapte. Am mai scris pe blog că unul dintre cele mai bune lucruri care mi s-au întâmplat în timpul facultăţii a fost că mi-am făcut trei prietene extrem de bune: pe Oana, pe Cori şi pe Anca (ordinea este întâmplătoare).
Toate cele trei au rămas în Bucureşti la terminarea facultăţii, Cori pentru că este de acolo, Anca pentru că spunea că nu are ce să facă în Vâlcea -de unde este, iar Oana a dat mai departe la master în Bucureşti şi, între timp, s-a şi angajat acolo. Aşadar, eu nu mai am posibilitatea să le văd, decât o dată la nu ştiu cât timp...
Revenind, vineri seară am fost după ea la gară, ocazie cu care mi-am amintit de droaia de ţigani care îşi duce veacul pe acolo. Mi s-au părut de-a dreptul sinistre minutele de aşteptare, dar senzaţia a trecut de îndată ce mi-am văzut prietena zâmbind spre mine. Trecuse mai bine de un an de la ultima întâlnire. Mi s-a părut totuşi că prietenia noastră este mai trainică chiar decât în timpul facultăţii. Am stat la poveşti până la 4 dimineaţa. A fost prima dată după mult timp când orele nopţii s-au scurs pe ne-simţite, datorită poveştilor. Am adormit greu, Oana ştiind de ce. A doua zi m-am trezit devreme, cu acelaşi amestec de supărare şi bucurie. În fapt, tot week-end-ul a fost în acest ton. Mi-am amintit, pentru a nu ştiu câta oară, că degeaba ne plănuim anumite momente din viaţă, degeaba credem că vor fi perfecte, pentru că ele se pot transforma brusc în opusul visurilor noastre. În orice caz, orele în care am stat pur şi simplu şi ne-am povestit bunele şi relele au fost grozave şi sper să le repetăm. Mi-aş dori ca data viitoare să fim în gaşcă completă, să ieşim în cupluri undeva, la o căbănuţă, pensiune, să facem foc de tabără şi să ne aşezăm lângă căldură, unde să ne povestim până în toiul nopţii... Cu imaginea asta perfectă închei post-ul ăsta, dorindu-vă un început de săptămână frumos!
Toate cele trei au rămas în Bucureşti la terminarea facultăţii, Cori pentru că este de acolo, Anca pentru că spunea că nu are ce să facă în Vâlcea -de unde este, iar Oana a dat mai departe la master în Bucureşti şi, între timp, s-a şi angajat acolo. Aşadar, eu nu mai am posibilitatea să le văd, decât o dată la nu ştiu cât timp...
Revenind, vineri seară am fost după ea la gară, ocazie cu care mi-am amintit de droaia de ţigani care îşi duce veacul pe acolo. Mi s-au părut de-a dreptul sinistre minutele de aşteptare, dar senzaţia a trecut de îndată ce mi-am văzut prietena zâmbind spre mine. Trecuse mai bine de un an de la ultima întâlnire. Mi s-a părut totuşi că prietenia noastră este mai trainică chiar decât în timpul facultăţii. Am stat la poveşti până la 4 dimineaţa. A fost prima dată după mult timp când orele nopţii s-au scurs pe ne-simţite, datorită poveştilor. Am adormit greu, Oana ştiind de ce. A doua zi m-am trezit devreme, cu acelaşi amestec de supărare şi bucurie. În fapt, tot week-end-ul a fost în acest ton. Mi-am amintit, pentru a nu ştiu câta oară, că degeaba ne plănuim anumite momente din viaţă, degeaba credem că vor fi perfecte, pentru că ele se pot transforma brusc în opusul visurilor noastre. În orice caz, orele în care am stat pur şi simplu şi ne-am povestit bunele şi relele au fost grozave şi sper să le repetăm. Mi-aş dori ca data viitoare să fim în gaşcă completă, să ieşim în cupluri undeva, la o căbănuţă, pensiune, să facem foc de tabără şi să ne aşezăm lângă căldură, unde să ne povestim până în toiul nopţii... Cu imaginea asta perfectă închei post-ul ăsta, dorindu-vă un început de săptămână frumos!
marți, 23 august 2011
Un banc care să mai descreţească frunţile :)
Un individ evadeaza din inchisoare. Intra intr-o casa la nimereala si gaseste un cuplu in pat. Ii cere tipului sa se ridice si il leaga de un scaun, apoi, in timp ce o lega pe femeie de pat, se apropie de ea, o saruta pe gat, apoi se ridica si merge la toaleta.
Barbatul ii zice femeii: “Uita-te la infractor! a stat multi ani la inchisoare si n-a mai vazut demult o femeie. Am vazut cum te-a sarutat pe gat. Daca vrea sex, sa nu te opui, sa nu tipi, da-i satisfactie, chiar daca iti este sila de el! E periculos, iar daca o sa se infurie, ne va ucide. Sa fii tare, iubita mea! Te iubesc!”
Femeia: “Nu ma saruta pe gat, ci imi soptea la ureche. Mi-a spus ca e homosexual si crede ca esti dragut, apoi m-a intrebat daca avem vaselina in casa. Eu i-am spus ca este in baie. Fii tare, iubitule! Si eu te iubesc!”
Genial :p
L-am citit pe realitatea.net, dar e banc, nu ştire :)
Barbatul ii zice femeii: “Uita-te la infractor! a stat multi ani la inchisoare si n-a mai vazut demult o femeie. Am vazut cum te-a sarutat pe gat. Daca vrea sex, sa nu te opui, sa nu tipi, da-i satisfactie, chiar daca iti este sila de el! E periculos, iar daca o sa se infurie, ne va ucide. Sa fii tare, iubita mea! Te iubesc!”
Femeia: “Nu ma saruta pe gat, ci imi soptea la ureche. Mi-a spus ca e homosexual si crede ca esti dragut, apoi m-a intrebat daca avem vaselina in casa. Eu i-am spus ca este in baie. Fii tare, iubitule! Si eu te iubesc!”
Genial :p
L-am citit pe realitatea.net, dar e banc, nu ştire :)
duminică, 21 august 2011
Filmuleţ: Doi prieteni de invidiat
Unul are gheruţe, celălalt, colţi de speriat, dar amândoi sunt la fel de simpatici şi de amuzanţi:
http://www.castanet.net/news/
Săptămână frumoasî şi-nsorită!!!
http://www.castanet.net/news/
Săptămână frumoasî şi-nsorită!!!
Filmuleţ: Doi prieteni de invidiat
Unul are gheruţe, celălalt, colţi de speriat, dar amândoi sunt la fel de simpatici şi de amuzanţi:
http://www.castanet.net/news/
Săptămână frumoasî şi-nsorită!!!
http://www.castanet.net/news/
Săptămână frumoasî şi-nsorită!!!
marți, 16 august 2011
S-a întors Vickysor acasă!!!!!
Mulţumită pontului dat pe blog de un adevărat înger, am reuşit s-o recuperez pe căţeluşa mea!!! Într-adevăr era la Asociaţia Milioane de Prieteni :). Oameni extrem de iubitori au avut grijă de ea în cele patru zile în care a lipsit de acasă şi le voi fi mereu recunoscătoare, pentru că au îngrijit-o, au răsfăţat-o, i-au fost ca o familie! Ieri seară am mers s-o iau şi încă dinainte de a intra în curtea asociaţiei, m-a recunoscut şi a început să latre timid, apoi să plângă. Era într-o curticică dincolo de curtea propriu-zisă, aşa că nu ne vedeam deloc, dar am strigat "Vicky" şi a început să plângă tare de tot. A fost sfâşâietor s-o aud aşa necăjită şi să n-o pot lua în braţe. Dar după câteva minute, toate grijile au trecut şi am putut s-o iau înapoi acasă, unde era atât de aşteptată. Seara, am pus un serial şi am ţinut-o în braţe, am mângâiat-o pe burtică, iar ea a dormit dusă, sforăind ca un omuleţ :). Cred ca a fost prima noapte, de vineri încolo, în care am dormit amândouă fericite!
PS: Mulţumesc din tot sufletul persoanei care mi-a oferit informaţia, celor de la Asociaţia Milioane de Prieteni, în frunte cu doamna Lapis şi lui Ştefan, pentru că a venit cu mine şi mi-a fost alături în această problemă!
PS: Mulţumesc din tot sufletul persoanei care mi-a oferit informaţia, celor de la Asociaţia Milioane de Prieteni, în frunte cu doamna Lapis şi lui Ştefan, pentru că a venit cu mine şi mi-a fost alături în această problemă!
S-a întors Vickysor acasă!!!!!
Mulţumită pontului dat pe blog de un adevărat înger, am reuşit s-o recuperez pe căţeluşa mea!!! Într-adevăr era la Asociaţia Milioane de Prieteni :). Oameni extrem de iubitori au avut grijă de ea în cele patru zile în care a lipsit de acasă şi le voi fi mereu recunoscătoare, pentru că au îngrijit-o, au răsfăţat-o, i-au fost ca o familie! Ieri seară am mers s-o iau şi încă dinainte de a intra în curtea asociaţiei, m-a recunoscut şi a început să latre timid, apoi să plângă. Era într-o curticică dincolo de curtea propriu-zisă, aşa că nu ne vedeam deloc, dar am strigat "Vicky" şi a început să plângă tare de tot. A fost sfâşâietor s-o aud aşa necăjită şi să n-o pot lua în braţe. Dar după câteva minute, toate grijile au trecut şi am putut s-o iau înapoi acasă, unde era atât de aşteptată. Seara, am pus un serial şi am ţinut-o în braţe, am mângâiat-o pe burtică, iar ea a dormit dusă, sforăind ca un omuleţ :). Cred ca a fost prima noapte, de vineri încolo, în care am dormit amândouă fericite!
PS: Mulţumesc din tot sufletul persoanei care mi-a oferit informaţia, celor de la Asociaţia Milioane de Prieteni, în frunte cu doamna Lapis şi lui Ştefan, pentru că a venit cu mine şi mi-a fost alături în această problemă!
PS: Mulţumesc din tot sufletul persoanei care mi-a oferit informaţia, celor de la Asociaţia Milioane de Prieteni, în frunte cu doamna Lapis şi lui Ştefan, pentru că a venit cu mine şi mi-a fost alături în această problemă!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)