Mâine, în Piaţa Sfatului din Braşov, va fi o sesiune de "îmbrăţişări gratuite"... Voi credeţi în aşa ceva? Eu vă spun sincer şi hotărât "NU"! îmbrăţişările sunt minunate şi te pot scoate din cea mai urâtă stare, dar cu condiţia să fie oferite de o persoană dragă ţie. Aşa, când vine un necunoscut/o necunoscută la mine şi-mi propune să mă ia în braţe "gratis", mi se pare o ciudăţenie. Ca să nu mai spun că "îmbrăţişarea gratis" mă duce cu gândul la opusul ei, "îmbrăţisarea pe bani": păi, dacă n-ar fi 1 decembrie sau o altă zi dedicată unui eveniment, persoana respectivă mi-ar cere bani pentru aşa ceva? Adică, aş apela la un fel de prostituată/gigolo? Sau mi s-ar spune pur şi simplu că sunt nebună având pretenţii la un asemenea gest intim...
În orice caz, de ce să mă prefac afecţionată de cineva, când de fapt, nu-i ştiu nici măcar numele? Omenia şi dragostea faţă de semeni, dacă aceasta există, se poate manifesta print-un simplu zâmbet cald sau printr-o privire lipsită de orice urmă de invidie/superioritate/critică/răutate/etc..Atâta vreme cât mergând pe stradă simt în ceafă aceste priviri "arzătoare", nu mă încântă cu nimic că o dată la câteva luni se gândesc câţiva oameni să mă îmbrăţişeze "gratis".
Prima dată am auzit de "free hugs" în Bucureşti, pe când eram studentă. Colegi de la alte specializări s-au "trezit" într-o zi, tot aşa, să îmbrăţişeze trecătorii din faţa Universităţii. Ca şi acum, pe vremea aceea mi s-a părut o tâmpenie, de aceea nici nu m-am gândit vreo clipă că se va răspândi gestul până va ajunge şi în Braşov. Îmi pare rău că asta importăm noi de la străini (doar nu v-aţi imaginat că românii au fost originali şi au inventat asta?!). În loc să învăţăm să-i respectăm pe ceilalţi în fiecare zi, ne mulţumim să facem un gest mărunt o dată sau de două ori pe an şi să ne mai şi lăudăm cu acest lucru...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu