Paranoică tanti...

Iar am crezut că voi avea parte de un subiect inedit şi când-colo am dat peste o avocată paranoică. Un client de-al ei, nemulţumit că i se tărăgănează cazul de câţiva ani (nu intru în detalii), ne-a oferit, celor de la redacţie, numărul de telefon al avocatei sale, ea ştiind mai bine să ne explice despre ce este vorba. Când colo, în loc să mă lămurească, tipa m-a luat de sus că nu are ce să-mi spună prin telefon, că pot fi oricine (mă prezentasem frumos, cu numele întreg, numele redacţiei, am spus din partea cărui client am sunat -totul degeaba), că n-am decât să merg la biroul ei ("dar să nu vă imaginaţi că am timp acum de aşa ceva, încât să veniţi azi", mi-a adăugat repede) şi bineînţeles să mă prezint acolo cu o acreditare... Colac peste pupăză, clientul ei nu a ştiut să-mi dea decât prenumele ei şi numărul de telefon, motiv pentru care am rugat-o ca măcar să-mi spună numele de familie, astfel încât să ştiu pe cine să caut la adresa dată de ea. Cum îi stă bine unei persoane paranoice, nu a vrut nici în ruptul capului să mi-l spună, întrucât pot fi oricine. "Când e să ajungeţi la birou, mă sunaţi şi îi spun cuiva să vă ia de afară. Dar să ştiţi că nu ştiu dacă o să vă dau informaţiile, oricum". Şi uite aşa, în locul unui articol, m-am ales cu un pachet de nervi şi cu o postare pe blog.