Se spune că numele nostru ne reprezintă. Apar adesea articole în care aflăm ce semnificaţie au unele dintre ele, ce personalitate se ascunde, spre exemplu, în spatele "Mariei" ori al "Dianei". Mai mult, se fac diverse calcule pe baza numelui de familie şi al prenumelui (prenumelor)... Dar, adevărul este că oricât de tare am crede că suntem unici, că trăim sentimente pe care alţii nu sunt capabili să le simtă, că avem destine diferite de ale altora, că drumul nostru în viaţă nu are aceleaşi gropi ca ale celorlalţi, adevărul este că ne asemănăm. Mai mult, împărţim acelaşi nume cu mulţi alţi oameni. Demult, am dat pe Google, din curiozitate, numele meu -"Raluca Olteanu". Ei bine, mi-au apărut o mulţime de fete şi femei cu acest nume, din diverse părţi ale ţării, cu diferite ocupaţii şi hobby-uri, având fizionomii total diferite. Diversitatea lor m-a făcut să înţeleg că un om nu poate fi caracterizat simplist printr-un nume sau prin data naşterii. Poate toate aceste părticele se unesc, precum piesele unui puzzle şi formează un om, dar o singură piesă nu înseamnă nimic... De asemenea, coincidenţa de nume m-a făcut să înţeleg că nu sunt unică (după cum spuneam), că nu sunt cu nimic mai presus sau mai prejos decât ceilalţi şi că trebuie să-i respect pe cei de lângă mine, fiindcă întru câtva mă întruchipează.
PS: de câte ori nu vi s-a întâmplat să spuneţi "am trecut şi eu prin asta", când v-a povestit cineva ceva?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu