Cel mai fericit moment din viaţa mea de român va fi acela în care nici un cetăţean nu va mai dori să voteze cu el sau cu unul asemănător lui. Iar acest lucru nu m-ar face fericită pentru că n-am mai avea un preşedinte atât de "nepreşedinte", ci pentru că atunci am avea certitutinea că românul s-a deşteptat, aşa cum o cere imnul şi că şi-a pus creierul în funcţiune. Din păcate, cred că ceea ce-mi doresc este o utopie, având în vedere milioanele de oameni care l-au votat a doua oară, deşi a făcut dezastru în ţară încă din primul mandat...
N-o să amintesc nimic din răul pe care l-a făcut, întrucât am observat că totul este în zadar în România. Trăim în ţara orbilor conduşi de surzi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu