Dacă vă îndoiaţi, aflaţi de la mine că acea hârtie igienică, extrem de ieftină în ochii preşedintelui statului, este Constituţia. S-a şters la cur cu ea de n ori, în public chiar, în multe dintre cazuri chiar mândrindu-se cu gestul său. Faptul că se şterge metaforic vorbind îmi dă o stare de mai multă greaţă decât dacă ar fi făcut-o în adevăratul sens al cuvântului. Îmi pare rău să văd că omul care ar trebui să întruchipeze valorile, tradiţiile, legile şi normele nescrise ale României şi care ar trebui să fie un exemplu de moralitate, de neutralitate şi de iubire faţă de cetăţeni îşi bate joc cu fiecare ocazie de ţara noastră şi de noi, întotdeauna cu zâmbetul său tâmp pe buze.
Cel mai fericit moment din viaţa mea de român va fi acela în care nici un cetăţean nu va mai dori să voteze cu el sau cu unul asemănător lui. Iar acest lucru nu m-ar face fericită pentru că n-am mai avea un preşedinte atât de "nepreşedinte", ci pentru că atunci am avea certitutinea că românul s-a deşteptat, aşa cum o cere imnul şi că şi-a pus creierul în funcţiune. Din păcate, cred că ceea ce-mi doresc este o utopie, având în vedere milioanele de oameni care l-au votat a doua oară, deşi a făcut dezastru în ţară încă din primul mandat...
N-o să amintesc nimic din răul pe care l-a făcut, întrucât am observat că totul este în zadar în România. Trăim în ţara orbilor conduşi de surzi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu